CĂ'I, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaste că a gresit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. - Din sl. kajati sen.
Sursă : DEX'98 (7237)  - valeriu

CĂ'I vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Sursă : Sinonime (176089)  - siveco

CĂ'I vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. si Mold.) a(-si) bănui, (prin Transilv.) a săinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
Sursă : Sinonime (176088)  - siveco

că'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. căi'esc, imperf. 3 sg. căi'a; conj. prez. 3 sg. si pl. căi'ască
Sursă : DOR (230626)  - siveco

A SE CĂ//'I mă ~i'esc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
Sursă : NODEX (326957)  - siveco